Taina fericirii

A fost odată…

”Un negustor oarecare și-a trimis fiul să învețe Taina Fericirii de la cel mai înțelept dintre toți oamenii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin deșert până a ajuns la un frumos castel, în vârful unui munte. Acolo traia Înțeleptul pe care îl căuta.

Însă în loc să întâlnească un sfânt, eroul nostru s- a trezit într-o încăpere unde a vazut o vânzoleală extraordinară: era un du-te vino de negustori, oameni care stăteau de vorbă prin colțuri, o mică orchestră cânta melodii suave, și mai era și o masă plină cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii. Înțeleptul vorbea cu toată lumea, iar băiatul a trebuit să aștepte două ore până să-i vină și lui rândul.

Înțeleptul ascultă cu atenție motivul vizitei, dar îi spuse că în acel moment nu avea timp să-i explice Taina Fericirii. Îi sugeră băiatului să dea o raită prin palat și să se întoarcă peste vreo două ore.

Dar până atunci vreau să te rog ceva, a completat Înțeleptul, dând băiatului o linguriță în care picură 2 stropi de untdelemn. Cât mergi, poartă această linguriță fără să verși untdelemnul din ea.

 

Prima lecție

Băiatul a început să suie și să coboare scările palatului, cu ochii ațintiți la linguriță. După vreo două ore, s-a prezentat iar în fața Înțeleptului.

Vasăzică, începu Înțeleptulai văzut tapiseriile persane din sufragerie? Ai văzut grădina care i-a luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?

Rușinat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic. Singura lui preocupare fusese să nu verse picăturile de untdelemn pe care i le încrediințase Înțeleptul.

Atunci întoarce-te și cunoaște minunile lumii mele, îi spuse ÎnțeleptulNu poți avea încredere într-un om dacă nu-i cunoști casa.

 

A doua lecție

Mai liniștit de această dată, baiatul luă lingurița și reîncepu să se plimbe prin palat, de data aceasta observând toate operele de artă care atârnau de tavane și de pereți. A văzut grădinile, munții din jur, gingășia florilor, rafinamentul cu care fiecare operă de artă fusese așezată la locul ei. Întors la Înțelept, îi relată amănunțit tot ce văzuse.

Dar unde sunt cele două picături de untdelemn pe care ți le-am încrediințat?A întrebat Înțeleptul.

Prinvind lingurița, băiatul văzu că o vărsase.

 

Lecția finală

Acesta este singurul sfat pe care ți-l pot da,spuse Înțeleptul Înțelepților: Taina Fericirii stă în a privi toate minunile lumii și a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn din linguriță.

 

Această poveste despre Taina Fericirii am aflat-o din cartea lui Paulo Coelho –  Alchimistul, carte pe care ți-o recomand cu drag.