Învățătură puternică într-o întâmplare banală

 

 

Când identificăm o învățătură?

Zilnic putem identifica o învățătură puternică în experiențe aparent banale. Dificultatea nu stă în a învăța din experiențe. De cele mai multe ori, dificultatea stă în a observa experiențele.

Zi de zi, participăm în rolul principal la diferite întâmplări care conțin cel puțin o învățătură puternică. De obicei înțelegem o învățătură atunci când întâmplările sunt cu impact. De ce? Pentru că întâmplările cu impact evident sunt ușor de observat. De exemplu, dacă pierdem o vânzare de 10.000 $, este destul de greu să nu remarcăm acest lucru și este destul de greu să nu tragem o învățătură.

Dar acestea sunt întâmplări rare. Majoritatea întâmplărilor sunt banale. Banale până când le descifrăm mesajul.

O simplă întrebare schimbă perspectiva

Era o seară banală de luni spre marți. Eram în dormitor și aproape terminasem de citit cele 30 de pagini pe care mi le propun în fiecare seară să le citesc. Într-o mână aveam un set de postituri și o mare parte dintre ele le umplusem cu notițe.

Trebuie să recunoaștem că cititul este un obicei productiv. Tu și eu avem mai multe obiceiuri productive. Dar atât tu, cât și eu avem și obiceiuri neproductive, nu-i așa?

Să-ți prezint unul dintre obiceiurile mele neproductive. Când sunt acasă și am în mână o hârtie mică sau un șervețel sunt entuziasmat să fac două lucruri:

Lucrul A – Transform acea bucată de hârtie într-o mingiuță.invatatura-in-hartie

Lucrul B – Caut o țintă, de preferat un obiect cu o gaură unde să nimeresc cu mingiuța respectivă.

Soția mea adoră acest obicei de-al meu! Glumesc! Soția mea nu îndrăgește deloc ”apucătura” mea.

După ce am terminat de citit, am luat un postit, am făcut o mingiuță și căutam o țintă pe care s-o nimeresc. Eram nehotărât în a-mi alege ținta: putea fi pușculița cu bani, mouse-ul de la laptop, paharul cu apă… nu mă puteam decide.

În acel moment, soția mea intră în cameră: ”Oooooo…nuuuuu…iar începi….”. Și îmi stinge lumina. Era beznă și toate țintele mele au dispărut.

Primul meu gând: dezamăgire totală. Al doilea meu gând a venit sub forma unei întrebări: ”Cum pot face ca această situație să vină în favoarea mea?” Și vine răspunsul: ”A stins lumina? Super! Tocmai ce am găsit ținta perfectă: întrerupătorul!!!

Brusc, ceva nesemnificativ s-a transformat într-un obiectiv mare. Cu o simplă minge din hârtie puteam face lumină, la propriu!

Arunc în întrerupător și…ratare! Țintă neatinsă!

Învățătură la puterea a 2-a

Dar acest lucru nu a mai contat, deoarece am înțeles două învățături:

  1. Atunci când ești nehorătărât în a-ți alege un obiectiv și cineva îți pune în față un obstacol, se întâmplă ceva fantastic: acel obstacol se transformă în obiectiv. Cu alte cuvinte, nu mai ai de ce să fii nehotărât. Acum ținta este clară.
  2. Deși am identificat obiectivul, n-am reușit să-l ating, n-am reușit să aprind becul. Succesul nu înseamnă că tot timpul trebuie să reușești din prima. Succesul înseamnă să nu te dai bătut. Nu avea rost să pierd două ore în a încerca să aprind becul . Mi-am învățat lecția și am de gând să folosesc perseverența cu obiectivele mele reale.

Zilnic putem învăța lucruri puternice din experiențe aparent banale. Dificultatea nu stă în a învăța din experiențe. De cele mai multe ori, dificultatea stă în a observa experiențele.

Tu cum poți transforma o întâmplare aparent banală de astăzi într-o lecție importantă?

Ps: Dacă și tu citești seara, îți recomand o carte cu întrebări puternice: ”Liderii buni pun întrebări extraordinare” – John C. Maxwell.